Am plecat de la Sepilok Jungle Resort in jur de ora 14.00, spre Sandakan;
- In mod normal, puteam sa mai ramanem o noapte la resort, dar am preferat sa vedem orasul; oare “Sandokan, Tigrul Malaeziei” nu s-o fi nascut aici?
- Prima giratorie prin care am trecut era dominata de un grup statuar: un Orang Utan, un Proboscis si un Macac; pe semnul de dedesubt scria “Thank you for visiting us”;
- Am ajuns in Sandakan; orasul fierbea de nerabdare, asteptand sfarsitul Ramadanului; mai erau 36 de ore de post, iar pietele erau pline de vanzatori si gospodine care-si faceau provizii pentru masa festiva;
- Ne-am cazat la Sandakan B&B, un budget hotel unde am platit 10 Euro pentru o camera dubla cu baie, apa calda, aer conditionat si mic dejun inclus; un pret decent pentru Asia si mai ales pentru un oras de longitudinea asta; puteam sa negociem, dar am ales sa n-o facem;
- Hotelul nu excela in nici o privinta, dar era curat si asezat pe faleza, la cativa pasi de cele mai cool terase din oras;
- Am iesit sa prindem apusul printre oameni; drumul in piata a fost o calatorie printre arome; aici mirosea a peste prajit, cativa metri mai incolo a prajituri cu miere, aici a frigarui de pui, dincolo a porumb fiert cu mirodenii;
- Vazandu-ne albi si rari, oamenii ne salutau zambind; nu inteleg de ce, daca ma gandesc ca au avut atatea de suferit de pe urma albilor colonialisti, fie ei englezi, olandezi sau spanioli;