Scriu cei care si-au mai pastrat un dram de constiinta de sine, cei care isi mai pun din cand in cand o problema legata de o umila existenta, cei care nu-si pot stapanii ideile, cei nelinistiti si cei frumosi, cei ingrijorati, menestreii, si poetii “in viata”.
Scriem atunci cand ideile ne suiera prin creier, ne pocnesc in urechi iar noi incercam sa le culegem cu varful unui creion HB cu mina de 2.
O facem cu patos, cu pasiune, o facem in sila, sunt refulari, sunt ganduri murdare si uneori ascunse.