Mi-am pierdut deprinderea de a scrie. Pentru ca da, scrisul e o deprindere. E ca si cum ti-aiĀ spune tie ceva. Numai ca in tumultul vietii am ajuns sa ne spunem decat propozitii de doua trei cuvinte. Si de cele mai multe ori acestea sunt comenzi. Suntem prea imperativi ! Am ajuns sa fim niste bieti executanti de comenzi de multe ori aberante, de cele mai multe ori comuneā¦lipsite de orice substanta.